Definim dicția atât ca modul de a pronunța cuvintele, silabele, sunetele dar și arta de a pronunța corect și clar un text. Pe scurt, ne referim la “a avea dicție” atunci când o persoană pronunță clar sunetele și cuvintele dintr-o limbă.

Dicția bună nu este doar o demonstrație pedagogică ci și o pronunție corectă și simplă, expresivă. Pentru a dobândi o dicție corectă sunt necesare exerciții pentru respirație și exerciții pentru pronunție.

Etapele ce sunt urmărite în obținerea unei dicții bune sunt:

• 👉 Corectarea sunetelor deficitare
• 👉 Dezvoltarea abilităților de pronunție
• 👉 Îmbunătățirea capacității respiratorii conștiente
• 👉 Obținerea unei siguranțe conștiente

Prin dicție urmărim să vorbim clar, să fie înțeles sensul cuvintelor de către interlocutor. Înseamnă și vocabular dar și stil. Și din fericire cu puțin efort se exersează și se deprinde. 

Felul în care noi vorbim este influențat de timbrul vocal propriu, unic de modelele pe care le avem, de la părinți, bunici, profesori până la prieteni, oameni cu care petrecem timpul. Modelăm de multe ori inconștient expresii, tonalități, moduri de exprimare de la cei din jur. 

Așa cum tulburările de pronunție afectează sau influențează dezvoltarea personalității unui copil, dicția lui poate face același lucru. O dicție bună, clară, curată va consolida încrederea în sine, va fii un factor ce va susține succesul școlar, relații sociale adecvate. 

Ca părinți în primul rând, este important să ii ajutăm pe copii să aibă o dicție potrivită, să comunice clar și eficient. Nimic nu e mai plăcut pentru un părinte decât să își vadă copilul capabil să se exprime, să își spună punctul de vedere, să fie înțeles de ceilalți copii în parc și la scoală, să își facă prieteni și să se bucure de reușitele lui. 

Și, de ce nu, peste câțiva ani să îi privească pe o scenă vorbind oamenilor.