Respirația este un act fiziologic prin care corpul uman ia din aer oxigen pentru arderile din organism și elimină dioxid de carbon ca urmare a acestor arderi. Cele două etape sunt inspirația și expirația. 

Respirația, mai precis expirul, reprezintă o condiție de bază în vorbire alături de poziția componentelor aparatului fonoarticulator și corzile vocale. 

Ca specialiști în dezvoltarea și corectarea limbajului folosim diverse tehnici de îmbunătățire a controlului respirației pentru corectarea sunetelor dar și în stimularea verbalizării. 

Mișcările respirației cu cei doi timpi variază după cantitatea de aer introdusă în organism și după frecvența.

În mod obișnuit într-un ritm respirator normal o treime din actul respirației îl reprezintă inspirația și 2 treimi expirația. Cum noi vorbim pe expir acest raport ne ajută în mod evident. 

Exercițiile pe care le facem împreună cu copiii în procesul de corectare urmărește și folosirea eficientă și conștientă a acestui raport. 

Exercițiile pe care le facem de obicei: suflat lumânarea, baloane de săpun, fluiere, trompete, muzicute, moriști sunt din categoria exercițiilor de respirație calitativă. 

Când în schimb urmărim îmbunătățirea dicției facem mai degrabă exerciții cantitative. 

Scopul exercițiilor de respirație este de a adapta ritmul respirației pronunției sunetelor, cuvintelor și textelor.

Iată mai jos 3 recomandări pe care le poți face cu copilul acasă și în cabinet:

✅ Stăm relaxați, în picioare, cu ceafa și spatele drepți. 

Întâi apăsăm o nară și respirăm pe cealaltă ridicând o mână și coborând-o la expir. 

Dacă alegem să blocăm nara stângă cu mâna stângă atunci vom respira cu nara dreaptă și vom mișcă sus-jos mâna dreaptă. După 5-10 repetări schimbăm nara și mâna implicit.

Cu cât ridicarea mâinii va fi mai lentă și mai lină cu atât inspirația va fi mai amplă și mai adâncă. 

Cu cât coborârea va fi mai lină și mai înceată cu atât expirația va avea o durată mai mare și va permite rostirea unor texte mai lungi și mai solicitante.

Coborârea brațului va coincide cu exact momentul terminării expirației.

Ridicarea brațului se va face după o mică pauză.

✅ Stând în picioare drept, neforțat dar atenți se ține mâna dreapta întinsă având o lumânare aprinsă (imaginară sau chiar reală- una tip pastilă) se suflă câteva secunde în  lumânare astfel încât flacăra să se plece (să se miște) dar să  nu să se stingă. 

După 5-10 repetări putem să mișcăm mâna cu lumânarea mai aproape sau mai departe. Pentru a evita accidentele părintele sau logopedul pot ține ei lumânarea.

✅ Se inspiră calm, lin apoi urmează o pauză scurtă timp în care tot aparatul fonoarticulator se pregătește pentru emitere și se rostește clar pe o singură aspirație numele de la 1 la 5, de la 1 la 10 înainte și înapoi. 

După ce copilul reușește mai bine puteți  schimba volumul astfel încât să spună tare, normal, șoptit, țipat etc.

Atât pentru copii cât și pentru adulți focusarea pe respirație, observarea mișcărilor corpului în acest proces poate fi un excelent exercițiu de mindfulness.

Cu drag,

Georgiana Ungureanu

Fii curios și învață mereu!