Succesul terapiei logopedice depinde esential de implicarea parintilor.

Rolul parintelui in terapia logopedica incepe inca dinainte ca micutul sa ajunga intr-un cabinet logopedic deoarece parintele trebuie sa isi pregateasca copilul pentru ceea ce urmeaza sa se intample. El va trebui sa ii explice ca va cunoaste pe cineva care ii va arata niste trucuri si impreuna vor forma o echipa, iar in final el va putea sa exprime tot ce isi doreste si va fi inteles de ceilalti. Copii care stiu pentru ce vin la logoped sunt mai interesati de ceea ce se intampla, mai ales daca, cu ajutorul imaginatiei si rabdarii, mama sau tata le creeaza un interes pentru terapia logopedica. Pe aceasta baza logopedul va crea o relatie si il va motiva pe copil in vederea depasirii dificultatilor avute.

Ulterior, repetarea exercitiilor puse la dispozitie de logoped este importanta. Ideal este ca parintele care sta cu copilul sa repete cuvintele si exercitiile recomandate in fiecare zi chiar si 10 minute. Foarte importanta in acest caz este atitudinea parintelui. Ea trebuie sa fie calma, naturala, plina de intelegere si in acelasi timp ferma. In unele cazuri parintele considera dificultatile copilului un mare esec personal, dezvolta o serie de frustrari profunde pe care inconstient le transfera copilului care ulterior refuza sa vorbeasca, se retrage in sine, nu mai are incredere in el. Intotdeauna logopedul va urmari pe langa tehnicile de corectare a vorbirii si dezvoltarea unei atitudini pozitive la copil in ceea ce priveste vorbirea.

Un logoped sigur pe sine va facilita participarea parintelui la sedinte astfel incat vazand cum se desfasoara activitatea, parintele va lucreza eficient. Evident sunt cazuri cand prezenta parintelui poate ingreuna munca logopedului(copilul este distras, parintele raspunde in locul copilului, etc) dar acest aspect ar trebui compensat prin discutii mai lungi cu parintele pentru a intelege exercitiile si abordarea. Dupa cum spunea unul din mentorii mei, Viktorija Mc Donell, poti face o ora fara copil dar nu poti face o ora fara parinte.

La final, cand terapia logopedica si-a atins scopul specialistul si parintele con-lucreaza pentru a incheia activitatea si a mentine acelasi interes pentru vorbirea corecta la copil. Daca se intampla, ca dupa incheierea relatiilor copilului cu logopedul, acesta sa faca mici greseli, parintele cu intelegere si rabdare ii va aminti de ceea ce a invatat.

Dragi parinti nu uitati ca voi sunteti principalii terapeuti, eroi si mentori ai copiilor dumneavoastra! Noi, specialistii, suntem ajutoare in situatii de necesitate. Exista cel putin 3 motive pentru care parintele este motorul in acest proces: motivatia lui pentru binele copilului indiferent de piedici, constanta din viata copilului(toti terapeutii, logopezii vin si pleaca din varii motive) si relatia acestora cu copii- una naturala, fireasca, autentica comparativ cu cea dintre copil si logoped.
Georgiana Ungureanu – logoped